Cu degetu' pe tragaci....

...si esti gata sa o faci.
Te retine doar o intrebare:" Oare?"...






De prea multe ori pusi la incercare...unii de prea multe ori,altii pentru prima oara...Unii in situatii extreme,altii in extreme opuse.
Trecem de la o extrema la alta...de la bucurie la tristete,de la superioritate la injosire si tot asa...
Inteleg ca trebuie sa lasi capul plecat cateodata si sa accepti,dar pana cand? De ce nu pot sa fiu si eu ca ei? Sa gandesc la fel,sa fac la fel sa spun aceleasi lucruri nepasatoare...Pentru ca nu-mi sta in caracter.
Am vrea sa ne schimbam in unele privinte dar nu putem.Sa spunem ce simtim,ce nu ne place...Nu,nu...decat sa-i ranesti sentimentele tovarasului/tovarasei tau/tale mai bine spui ca e ok cand de fapt e de cacat.Sau ca merge "treaba" si de fapt e super nasoala...Pai unde e caracteru' adevarat?


O sa ajungem sa ne vindem pe nimic.Deja ne vindem unii pe altii pe compromisuri.




Uitandu-ma prin lista de Messenger azi,am vazut la statusul unei colege o intrebare interesanta...foarte intersanta chiar."De ce ma iubesti?"...
Astept raspunsuri...



Daca ai avea o opurtunitate sa ai tot,tot ce vrei,tot ce ai visat si ce ti-ai dorit...ai face-o sau ai lasa-o sa scape?

Da,da,normal,sigur,din prima clipa,nici nu mai stau pe ganduri-astea sunt raspunsurile...
Dar te-ai gandit vreodata ca nimic nu e dat fara sa-ti fie altceva luat? Ca trebuie sa faci un compromis pentru asta? Neah,va grabiti toti sa luati tot,fara sa tineti cont de nimic...


Stam cu degetu'pe tragaci in fiecare zi,asteptand momentul prielnic sa tragem...

NIMIC nu se termina AICI sau ACOLO,nici ACUM nici ATUNCI...Motive ai sa PLANGI,dar slava Domnului ca ai si de ce sa te BUCURI...