Am inteles ca sunt un baiat "ciudat" in ochii celorlalti. Dar, obisnuit pentru mine. Imi place sa cred ca sufletul are parfum, asa cum rasul meu are culoare. Visator, pentru ca,desi nu am aripi, cred ca pot zbura.
Sunt nevoit sa-mi creez singur povestile,si asta dureaza..si dureaza...si imi amintesc ca timpul nu vrea sa-mi fie prieten.As fi vrut sa fi prins radacini pentru totdeauna acolo unde imi era locul,acolo unde trebuia.
Am cunoscut multi oameni care au pretins ca imi sunt aproape,dar s-au stins,s-au stins ca stelele pe cer dimineata.Au disparut,una cate una..pacat!
Stelele m-au invatat din nou sa zambesc, ele m-au ascultat atunci cand sufletul meu era ca o sticla sparta.. si cioburi erau peste tot. M-au ajutat sa le strang si sa creez un suflet nou,unul plin de...hmmm,mnu!
Focul din mine nu se va stinge,asa cum aripile mele nu se vor frange niciodata.
Pentru ca am invatat sa fiu un luptator,pentru ca pot transforma visele in realitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu